Ora
7.00. Copilul dansează în pat pe muzică de reclame și bila care îmi
compune creierul se izbește de toți pereții. În prima etapă intru în
faza de negare: nu are cum sa fie deja 7, eu încă visez și dorm și e
liniște, toate astea se întamplă numai în vis. Din păcate nu, e real. Mă
preling către baie, deschid un sfert de ochi, mă sperii de fața mea și mă
trezesc de tot. Pfăăăăi, dacă eram eu Mihaela Radulescu&comp, mă
trezeam plină de viață, săream din pat în flic-flac, țipam la ceas să
sune, mă duceam la baie în mâini, ca sa îmi fac încalzirea, acolo mă
admiram în oglindă cât sunt de divă și n-am niciun riduleț, după care mă îmbracam sport și mă bosumflam la iubitul ăsta nou că ce, el merge să
sară din stratosferă cu baieții și pe mine mă lasă la cratiță?.
Ora 7.45. Merg la masină. Fac o cruce mare, zic Doamne-ajută, bag
cheia și o rog frumos să pornească. Cât timp se incalzește înlătur
resturile alimentare și compun niște înjurături ciudate care implică
morții domnului care a inventat Lego și mamele tuturor chinezilor care
l-au facut așa mic, că am cautat cu o zi înainte 2 ore casca aviatorului
"domnul Furnică" peste tot, numai în mașină nu. Apoi încep să le car la
mașină si să bifez:
copil - încalțat și cu căciulă,
rucsac - cu gustare și apă,
poșetă - cu portofel și două telefoane.
copil - încalțat și cu căciulă,
rucsac - cu gustare și apă,
poșetă - cu portofel și două telefoane.
În drumul spre grădi purtăm
discuții elevate și conving copilul că nu e frumos să îi prezinte
doamnei mucul de pe degetul arătator și că pentru muci folosim șervețele. Predau copilul la doamna și merg spre serviciu. Îmi imaginez
raiul: un pat imens în care lenevesc și mă uit la seriale vechi pe
Universal, în timp ce o mână divină îmi aduce toate mâncărurile și toate
dulciurile din lume din care mănânc ca vaca și nu mă îngraș.
Pe de altă
parte, dacă eram Andreea Marin, același scenariu se derula altfel: mă îndreptam către mașina mea șmecheră, eco, bio, hidramata și cu încălzire în fiecare șaibă. Bona îmi aducea copilul și asistenta
personală poșeta. Discutam cu copilul puțin despre renascentism apoi îi
dădeam în grijă să fie atent la orele de japoneză, pian și balet. Apoi
pe drumul spre coafor mai salvam o balenă, mai scriam o carte, mai
escaladam un Everest.
Așadar, care auziți că se fac cursuri de divă, superstar, zână, vă rog sa nu mă uitați și să mă anunțați.
...
...
Foarte frumos. Am ras.
ReplyDeleteEsti putin nebuna. Cred ca ai mai auzit asta...
Chestia cu balena...
Ma bucur ca ai ras.Multumesc
ReplyDeleteAm ras cu pofta.
ReplyDeleteParca Himalaya a escaladat Zana...
Oricum de salvat balene..."decat" pe ea si pe George Constaza ne putem baza.