Până nu demult, visul meu in viață a fost sa ajung președinte. Nu contează unde. Până acum, în cei...(ma rog, nu e relevant câți) ani, nu am fost președinte nicăieri. Cât de frumos trebuie sa fie să primești o hârtie din aia bună, cu antet frumos și jos, sub cuvântul PREȘEDINTE, să semnezi cu stiloul.
Când am dat copilul la grădiniță în sat am zis că, din cei 12 copii înscriși din care activi în jur de 8, poate mă lipesc de funcție. Președintele Comitetului de Părinți, sau ceva similar, orice pe acolo, dar Președinte sa fie.
Dar de curând, visul meu s-a schimbat. Realizarea supremă în viață mi se pare să primești o SCRISOARE DESCHISĂ. Cât de important sună! Nu am citit niciuna mai departe de titlu, că de obicei adresantul ori îmi e necunoscut, ori antipatic, dar cred cu tărie ca ești cineva in momentul în care ți se adresează o scrisoare deschisă.
Nici nu mai contează dacă te ceartă, toată treaba e că ai primit-o!!!
No comments:
Post a Comment