Tipuri de relații

Pentru că azi planetele sunt aliniate frumos în casa înțelepciunii la zodia mea, m-am hotărât  să fiu moralistă și să mă apuc de dat sfaturi, cum fac toate gazetele respectabile.

  

Așadar, iată cele 5 tipuri de relații aproape perfecte. 

 1. Relația cu un moș/babă cu Alzheimer. Ai marele avantaj de a fi "prospătură" în fiecare zi. Un alt avantaj deloc de neglijat este că, dacă te prinde că înșeli, poți să minți pe față că a greșit adresa și el/ea nu locuiește acolo. Dacă vrei să te desparți, e suficient să îți trimiți partenerul după țigări. Dacă Alzheimer-ul se asociază cu Parkinson-ul, tremuratul mâinilor  va garanta o viață sexuală foarte activă. 

  

 2. Relația cu un travestit.  Nu poți să îi spui  nici "bărbații-s niște porci" nici "femeile-s proaste", așa că eviți temele astea generale de discuție. De fapt, eviți să i te adresezi pe orice temă ca să nu fii acuzat de discriminare și faptul că taci te transformă în partenerul perfect. 

  

 3. Relația cu o rudă de gradul 2-3. Sunteți declarați rușinea familiei și toate neamurile vă evită. Nu veți avea certuri pe tema "iar a venit mă-ta și stă la noi toată iarna" nici "la mă-ta mergem mai des decât la mămica". Nu veți fi agreați la nunți, înmormântări și aniversări, ceea ce va garantează un venit peste medie. 

  

 4. Relația cu un partener imaginar. Funcționează întotdeauna așa cum vrei tu. Ba chiar, când ai chef să suferi, poți să te desparți pe vecie și să te plângi la prieteni. Nu te va contrazice, nu te va certa niciodată că ai cheltuit prea mult, că ai stat cu băieții/fetele în oraș și l-ai neglijat și nici că nu e nimic de mâncare în frigider. 

  

 5. Relația cu animalul tău de companie. Dacă ați reușit să duceți relația la un nou nivel și să ajungeți la sex, nimeni și nimic nu mai poate interveni între voi. Trebuie să te abții să faci scene de gelozie în public și să îl păzești să între în contact cu cei din specia lui. Cu puțină perseverență poți găsi țări în care vă puteți căsători. 

...

Zone crepusculare

Nu am avut cum să evit drama. A trebuit să îmi înfrunt toate temerile. 

Mi-am spus o mantră în gând: vulcanizarea nu e service, o să fie bine, o să scapi vie. 

Am intrat. 

Lucrătorii din service, vulcanizări, spălătorii auto simt frica victimei. 

M-au încolțit. Se apropiau amenințător, murdari de ulei, încruntați . Pot să jur că i-am auzit vociferând: blood, blood.

- Facem presiunea în roți sau aveți pană?

- Ăăăăă, vedeți la roata din dreapta spate... ce trebuie...? durează mult...? unde plătesc?

Am turuit toate astea cu disperare, sperând să ma lase să evadez.

- Stați așea, să vedem ce are... că în funcție de asta plătiți.

A pus mâna pe niște utilaje care fac zgomot și, cu o precizie de neurochirurg, a început să lucreze la roată. Eu am încercat să dispar. (Vaaai, m-a chemat). A extras din roata o sârmă în forma de U și mi-a arătat anevrismul.

-Durează mult? (Alina, ești mai puternică decât spune orice articol din Cosmopolitan, hai că reziști)

-10 minute.

-Unde și cât plătesc? (Dă Doamne ca la casierie să fie o femeie, te implor, nu mai rezist)

-Păi, 5 și cu 17 și cu 20...hmmm, 42, dar dați 20 lei.

La casierie, normal, un nene (cât aș vrea să dispar undeva, în Cloud, și să mă cheme la final, când e gata mașina). I-am dat 20 lei și mi-a dat un deodorant auto. M-am întors la neurochirurgul meu, încercând să fiu prietenoasă și folosind zeceleiul ca limbă de conversație. Evident că odată realizat contactul vizual iese maciomenul din el.

- Ie bune mașinile astea, consum mic, dar trebuie să aveți grijă tot timpul la ele la ulei. V-ați uitat la ulei?

(Da cum, că parcă dacă ma uitam înțelegeam ceva)

-Mnea, nu știu..

-Ridicați capota.

(Ha, fraiere, nu m-ai prins, asta știu!)

-Mvaai.

(Când un mecanic începe să se vaiete face parte din reprezentația dramatică și mai mult ca sigur urmează să iți plaseze niște costuri)

-Aveți nevoie de antigel. Cât s-a ridicat apa?

-Aaaa, n-am vazut să fi sărit..

-Mergeți aici alături și cumpărați un antigel și apă dedurizată.

(Sigură pe mine, degajând noțiuni aprofundate în materie de antigel)

- Ce culoare?

- Ei, lasați că merg cu dumneavoastră.

Mi-am cumparat un antigel roz. Uleiul trebuie schimbat, cică e negru. Eu folosesc doar de argan și de sâmburi de struguri, nu știu ăsta ce culoare ar trebui să fie, dar dupa fața lui, "negru" e de rău. 

Am mulțumit și am fugit mâncând pământul pentru că restul angajaților se uitau deja cu invidie la maciomenul meu. Probabil ei nu au avut parte de sânge de femeie azi.